The Wrestler si complotu social al lui Aronofski

Pe noi, oamenii, ne poate salva numai singurătatea, spune Evgheni Evtusenko. Cred ca asa crede si un prieten bun de-al meu, care e departe acum, face arta, contemplează, fată cultură cum s-ar spune, dar nu despre el era vorba...
Ei cam asa stau lucrurile si in povestirea lui Aronofski, e foarte importanta calitatea ecranizarii unei povestiri, caci de cele mai multe ori, in momentul unei ecranizari sunt omorite o sumedenie de texte bine construite si extrem de bune, aici nu e cazul.
Dupa cum ma conving inca o data, Aronofski are capacitatea sa duca la bun sfarsit un inceput bun.
Tema filmului: banala, dar cred ca tocmai asta ridica si calitatea kinoului in sine. Sa faci din cacat ciocolata nu e foarte usor, Aronofski reuseste de minune.
Reuseste sa depisteze detaliile care ne consuma si care ne completeaza cu adevarat existenta, si Cred ca anume prin asta este foarte importanta ecranizarea The Wrestler. Mai multe nu cred ca trebuiesc spuse, eu mi-am regasit propriile frustrari, altii cred ca vor depista altele in plus, unii poate deloc, cine stie, poate ca o sa fie mai bine pentru ei, prostii mor fericiti.