august 29, 2009

cititul pe apucate

din Versetele Satanice
de Salman Rushdie

discipolul regelui filosof Chanakya, l-a întrebat pe marele bărbat ce vroia să spună când zicea că poţi trăi în lume fără să trăieşti de fapt în ea şi a fost îndemnat să care un urcior plin ochi cu apă printr-o mulţime petrecăreaţă, fără să verse o picătură, sub ameninţarea cu moartea, iar când s-a întors, n-a fost în stare să descrie festivităţile zilei, pentru că trecuse prin ele ca un orb, nevăzând decât urciorul de pe capul său.

august 21, 2009

Изображение

Cerberus
Câinele
miroase:
Aş vrea
să-ţi sărut picioarele,
Eu vreau
să-ţi sărut picioarele,
Dar
nu pentru că-mi sunt dragi,
Nu pentru că mă închin ţie
Eu vreau
să-ţi sărut picioarele...

Eu
îţi sărut picioarele,
Faţa-mi
stă lipită de picioarele tale,
Dinţii
numără falangele,
Limba
gustă degetele tale,
Eu simt
cum îţi sărut picioarele...

Fruntea mea
stă lipită sub piciorul tău,
Mâinile mele
îţi sugrumă călcâiul,
De-ar mai fi o dată
să-ţi sărut picioarele,
Aş Lua-o de la capăt,
cum ţin minte că
a fost prima dată
Când
am rămas la tine,
să-ţi sărut picioarele...

august 09, 2009

uneori trebuie

uneori trebuie să puţi,
ba chiar uneori trebuie să poţi să mai puţi...
un exerciţiu de tine, un exerciţiu de pot
uneori e la fel ca şi când ai plânge,
deşi simţi nevoia să te ascunzi de oameni când plângi,
tu totuşi plângi în lumea mare,
plângi în faţa tuturor.
-Ce mamă de bataie ţi-aş trage dacă ai fi pe mâna mea, se gândeşte vânzătoarea de bilete privind atent copilul care jinduieşte după o îngheţată la buticul cu minuni, maică-sa abia de reuşeşte să-l caţere în autobus, dapoi să-i mai ia îngheţată...
Bocete peste bocete, fiecare plânge de la ceva, odată şi o data cineva va plânge pentru ceva, ce mai, o întreagă daravelă cu plânsul ăsta plin de noimă, e bine că nu prea poate fi teoretizat, se usucă repede petele de la plâns, ori nu, cine ştie de la ce-s bocetele.
Probabil că un anumit tip de bocet nu se spală niciodată, e la fel cum unii oameni put permanent, oricăt de mult nu s-ar spăla, ei oricum put, un fel de putoare eternă a unui corp omenesc.
La scările aglomerate era copilul aglomerat, pe lângă faptul că puţea îngrozitor, el mai şi bocea îngrozitor, "fiecare cu bocetul lui" şi e pe bună dreptate expresia.
fiecare pute,
fiecare boceşte,
fiecare are nişte scări,
fiecare are nişte poveşti,
dar nu fiecare pute,
din păcate pentru acest fiecare, dar câteodată e bine să puţi
fck
eu put.

august 04, 2009

Prietene

Ştiu de un ocean care mişună spre tine...
Prietene,
Unii se nasc pentru al porecli singurătate,
Alţii îl botează simplu:
Lume.
Dar toţi prind rădăcini în apele lui...
Prietene.
De ceva vreme te caută un vânt,
un vânt ce vrea să te poarte departe...
Prietene,
Dar eu îl prind într-o sticlă,
îi pun un dop şi îi dau drumu în ocean...
Prietene,
căci, cine ştie cât de aproape eşti,
să urle în şoaptă...
Prietene