-Lăsaţi copiii să vină la mine, zise el, netezându-şi strălucitoarea mantie.
Cele cinci telecomenzi şi două televizoare nu ajungeau la toată lumea şi Iisus şi-a rugat discipolii să strângă tot în două coşuri, le-a ridicat la cer, iar acestea s-au înmulţit şi au ajuns la toată lumea, oamenii au amuţit şi au înţeles că adevărul se afla în faţa lor.
-O să vă spun o învăţătură, iubeşte-ţi aproapele! iubeşte-ţi aproapele aşa cum iubeşti televizorul şi atunci toţi vom trăi în pace!
-iarta-ne Doamne ca suntem pacatosi, asa vom face.
ianuarie 24, 2010
ianuarie 21, 2010
ianuarie 11, 2010
pizdos
Nimeni nu-i normal pe lumea asta,
Nici chiar cei care ai impresia ca-s normali!
Slava Domnului!
de la zis şi până la făcut nu-i decât un pas, mare
"Nimic nu moare, totul se transformă"
am uitat cine dădea de pământ cu filosofia asta, dar peste milioane de cuvinte auzite, citite şi vorbite, ea rămâne, fără dubii, în picioare, pentru că nu moare, ci se transformă la tot pasul...
Eu transform,
Tu transformi,
El transformă,
al naibii joc de Transformers, americanii le nimeresc tot timpul cu blockbusterurile lor bigbudget, fie doar cu numele, dar tot agaţă din urmă un rahat de filosofie.
Cred că până la urmă lecţiile cele mai bune se iau face to face, spuse de oameni ale căror zile s-ar putea să nu te intereseze niciodată, întâlniţi întâmplător, n-o fi nimic rău în asta, troleibuzul de dimineaţă oricum ţi-l alegi singur, ca şi femeia lângă care nu dormi...
La cârciuma de la un colţ din centru întâlnisem un rus, care din exces de retorică şi-a expus părerea în engleză:
"don't fill yourself with something that don't belongs there"...
Nu l-am mai văzut pe rus,
Salve Pueri
Salve Magistra
am uitat cine dădea de pământ cu filosofia asta, dar peste milioane de cuvinte auzite, citite şi vorbite, ea rămâne, fără dubii, în picioare, pentru că nu moare, ci se transformă la tot pasul...
Eu transform,
Tu transformi,
El transformă,
al naibii joc de Transformers, americanii le nimeresc tot timpul cu blockbusterurile lor bigbudget, fie doar cu numele, dar tot agaţă din urmă un rahat de filosofie.
Cred că până la urmă lecţiile cele mai bune se iau face to face, spuse de oameni ale căror zile s-ar putea să nu te intereseze niciodată, întâlniţi întâmplător, n-o fi nimic rău în asta, troleibuzul de dimineaţă oricum ţi-l alegi singur, ca şi femeia lângă care nu dormi...
La cârciuma de la un colţ din centru întâlnisem un rus, care din exces de retorică şi-a expus părerea în engleză:
"don't fill yourself with something that don't belongs there"...
Nu l-am mai văzut pe rus,
Salve Pueri
Salve Magistra
Abonați-vă la:
Postări (Atom)