Apropo de Imaginatie

A zi, adica acu 5 minute, am terminat de văzut un film, chiar românesc, plin de scene în care camera fuge să agite ochiul omului, cu personaje chiar simpatice, despre vechile probleme ale ceusizmului, dar totuşi varianta lipsită de sarcasm şi comic. Filmul se numea sau se numeste : 4luni, 3saptamani si 2zile, cam dezechilibrat titlul, dar continutul conteaza foarte mult, pentru că este exact varianta plină de imaginaţie la modelul uneltelor.
Eee.., filmul vorbeşte într-o viziune profund artistica despre ceea ce eu vorbeam ieri, cum oamenii se utilizează unii pe alţii, în modalităţi cât mai originale şi cu o intensitate fluctuantă.
Protagonistul, perfect normal, deloc duşman al popoului, pardon, al poporului, se trezeşte de-odată că intră în mrejele comunismului, în care e folosit la modul cel mai pragmatic ca o unealta de indeplinire a planului. NU-i bai, că toţi avem un plan de îndeplinit, fie că e vorba de prieteni sau femei, bani sau droguri, politică sau sex, fotbal sau divertisment, noi toţi avem planul nostru, acolo undeva, de realizat: să nu calci strâmb, să mai bei şi tu o bere două ca omu', să te mai şi distrezi, să vezi şi tu un meci, un teatru, să faci o familie ;), că NA', tre' să fii în rând cu lumea că de altfel ieşi din rândurile normalitătii.
Ei, tipul işi făcea planul cum era prevăzut de regulamentul lui intern, pe care nu-l plănuia, îl intuia, şi când colo: intră alţii cu planul lor peste el, că drumurile se intersectează mereu, iar vorba filmului cu pricina: nu te poţi pişa împotriva vântului.
Tristă soartă când devii unealta fără să vrei şi nici măcar nu ai vreo scăpare din situaţie, decât dacă aşa s-o întampla; lui i s-a intamplat, doar că prea târziu căci uneltele îl transformase pentru totdeauna în unealta.
Plecaţi la film, că după aia e nominalizat la Oscar şi o să-i crească laudele şi mai tare, o să devină un film la modă şi o să aşteptaţi prea multe de la el şi n-o să-l apreciaţi la adevărata lui valoare, căci filmul chiar e bun.