oamenii serioşi 

dăunează grav 

imaginaţiei dumneavoastră

obsesiva dorinţă

Dorinţa mea nu se cumpără şi nici nu e de vânzare,
După câteva pachete de ţigări, uit de ea, dar revine mai puternică, sedată de nicotină,
O drogată cu ochi de sticlă, prin care privesc la tine...

O practic întrun singur exemplar, fără copii xerox de proastă calitate.

Eu pasc pe imaşul dorinţei mele,
Mă adăp din izvoarele ei seci
Şi rotesc ochii, obosit, spre soarele care-i povesteşte numărul dimineţilor

Dorinţa mea nu-şi sărbătoreşte ziua de naştere,
Căci s-a născut accidental, când te-am simţit udă de transpiraţie...
N-are nici certificat de naştere, nici termen de valabilitate,
Mă are pe mine şi pe tine...

Dorinţa mea n-a învăţat la şcoală
Şi nici dragoste n-a făcut,
Pleacă capul ruşinată atunci când mă apropii pre tare de tine.

Am prins-o cum îţi număra coastele,
degetele,
genele...
Mereu mă iau după ea şi mă duce departe,
După care mă rătăcesc,
Era să mă pierd de câteva ori...

minunea de pe deal

-Lăsaţi copiii să vină la mine, zise el, netezându-şi strălucitoarea mantie. Cele cinci telecomenzi şi două televizoare nu ajungeau la toată lumea şi Iisus şi-a rugat discipolii să strângă tot în două coşuri, le-a ridicat la cer, iar acestea s-au înmulţit şi au ajuns la toată lumea, oamenii au amuţit şi au înţeles că adevărul se afla în faţa lor. -O să vă spun o învăţătură, iubeşte-ţi aproapele! iubeşte-ţi aproapele aşa cum iubeşti televizorul şi atunci toţi vom trăi în pace! -iarta-ne Doamne ca suntem pacatosi, asa vom face.

Not another bullshit

de la Tarkovsky

pizdos

Nimeni nu-i normal pe lumea asta,

Nici chiar cei care ai impresia ca-s normali!

Slava Domnului!

de la zis şi până la făcut nu-i decât un pas, mare

"Nimic nu moare, totul se transformă"
am uitat cine dădea de pământ cu filosofia asta, dar peste milioane de cuvinte auzite, citite şi vorbite, ea rămâne, fără dubii, în picioare, pentru că nu moare, ci se transformă la tot pasul...
Eu transform,
Tu transformi,
El transformă,
al naibii joc de Transformers, americanii le nimeresc tot timpul cu blockbusterurile lor bigbudget, fie doar cu numele, dar tot agaţă din urmă un rahat de filosofie.
Cred că până la urmă lecţiile cele mai bune se iau face to face, spuse de oameni ale căror zile s-ar putea să nu te intereseze niciodată, întâlniţi întâmplător, n-o fi nimic rău în asta, troleibuzul de dimineaţă oricum ţi-l alegi singur, ca şi femeia lângă care nu dormi...
La cârciuma de la un colţ din centru întâlnisem un rus, care din exces de retorică şi-a expus părerea în engleză:
"don't fill yourself with something that don't belongs there"...
Nu l-am mai văzut pe rus,
Salve Pueri
Salve Magistra