Toata lumea este îmbolnăvită de comunicare, peste tot se comunica despre comunicare, toţi ţi-o cer ca ceva obligatoriu în actele pentru job, a mai rămas să recunoaştem că ea lipseşte cu desăvârşire şi am rezolvat-o şi pe asta. Cel mai important este internetul, din el derivă messengerul, fie el yahoo, skype, gtalk, icq, msn, etc,(lista prea lunga). Eu îl simt pe cel de la Yahoo!, probably the most popular.
Porneşti calculatorul si bagi messenger: să vezi cine are chef de on-line, mai dai câte un buzz la cei pe care îi suspectezi că ar fi pe invisible; cam aşa porneşte mecanismul comunicării mediate.
Problema messului nu este că oamenii comunică prea mult (sau pierd timpul inutil la calculator), paravanul e problema, ăla care se ridică între inşii care îşi târîie degetele pe taste şi ling monitorul cu ochii.
Emoticoanele îşi spun cuvântul, elemente indispensabile din orice conversaţie messengeruiana, ele plâng, râd, se enervează, se întristează în locul nostru, deseori spunând o minciuna, cam cum ar fi sexul la linia fierbinte.
Messengerul creează confuzie, induce în eroare şi deseori distorsionează adevărul.
Totul e insotit de emoticon, oamenii scriu emoticoane zâmbitoare crispânduse la calculator, oamenii au învăţat să râdă fără să mai râdă, râde emoticonul în locul lor, ce naiba.
Sunt curios care va fi următorul nivel al comunicării mediate între doi indivizi, on-line: o listă de emoticoane cu tot felul de sentimente şi trăiri neapărat necesare pentru o conversaţie interesantă, prin care să poţi transmite exact necesarul de informaţii, exact ca un play-list de vreo 5mii de piese, ar fi tare. Să nu poţi să termini fraza pentru că nu îţi găseşti emoticonul potrivit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu