Best Buy

Mesaj primit pe mail, noua "şpagă perfectă "; de unde o iei, sau cui o dai, e treaba ta.

Rambo is BACK in SUCK

Propaganda a fost mereu o modă, toate ţările au încercat să bage pe gât cinefililor rahaturi îmbuibate cu tentă propagandistică, americanii însă o duc la extrem şi readuc pe marele ecran subiectul războiului din Vietnam.
În ianuarie 2008 va fi lansat Rambo IV, (who give's a fuck for the errors of America? lat's make money! )
Ştia-ţi că în războiul din Vietnam au murit aproximativ 5mil. de civili?

Auzi fă? n-ai un Perwol?

Mereu sunt uimit de suma reclamelor proaste de la tv, de fiecare data ma intreb "oare ce idiot le plateste realizarea", mai ales acele reclame senzationale la detergenţi şi balsam pentru rufe, aduse din strainatate sau facute in Romania.

Inteleg si eu ca e destul de complicat sa faci un prieten bun dintr-un detergent, asa cum poti face dintr-o bere; ca ideile se repeta, ca esentialul reclamelor trebuie sa se reduca la faptul ca detergentul spala bine, etc. dar asta nu explica reclamele la balsam pentru rufe sau detergent in care actorul principal la un moment dat scoate din poseta, din aer, de nicaieri, o sticla de balsam pe care o lauda, de parca el a facut-o cu mâna lui, de parca e obligat sa o poarte prin lume alaturi de el, sa propavaduiasca puterile miraculoase ale balsamului.

Este celebra, pe posturile din Romania, reclama la Perwol; un balsam de rufe pe care nu cred că o să-l folosesc niciodată, din principiu, reclamele tâmpite vizează şi oameni tâmpiţi.
Protagonista, după o discuţie cu prietena, scoate din poşetă, de parcă e ceva normal să ai în poşeta aia mică în care încap 2ă farduri şi un ruj, ditamai sticla de balsam pentru rufe de 1L, 1,5L, etc, după cum e promoţia, sau campania, sau ce-or mai avea ei pe acolo.

Cât de tare se consumă sărmanii creativi care lucrează pe contul Perwol, tre să adapteze scoaterea balsamului din geantă la atâtea situaţii.

Rusine ba creativilor.

Lasa-ma sa vad ce arme folosesti, ca sa-ti spun cine esti

După războiul rece toţi au respirat liniştiţi, armele nucleare au fost catalogate cu risc maxim, iar programele de dezarmare au apărut rapid. Chiar dacă a dispărut conflictul evident între SUA şi URSS a apărut alt inamic pentru lumea occidentală, un nou motiv pentru înarmare şi cercetare de război: ţările din lumea a treia, cu precădere islamice, care doresc cu tot dinadinsul să îşi cîştige un loc la masa negocierilor planetare, fie ele economice sau belice.
Războaiele au devenit un subiect zilnic chiar şi pentru popoarele care îl condamnă. NATO , ONU, EU, CSI, sau alte genuri de alianţe, economice şi militare îşi propun un echilibru, asta cu preţul a numeroase pierderi şi pericole. Asia a devenit un focar foarte greu de controlat din cauza fanatismului şi a primitivismului sistemelor administrative, un butoi cu pulbere. O statistică americană, apărută în cartea "Stuffed and Starved", spune că 36 de milioane de oameni mor anual din cauza foametei, se pare că această statistică nu este satisfăcătoare, nu mor destui oameni, mai avem nevoie de morţi, suntem prea mulţi, aşa că nu ne rămâne decît varianta războiului.
Iranul ameninţă cu lansarea a 11000 de rachete în cazul în care va fi atacat, America ştim deja ce face, Rusia nu are prea multe secrete, China e pe calea înarmării pentru locul 1, după cum spun analiştii. Tot ce ne rămâne este să fim parte componentă cu trendul ascendent al lumii din care pretindem că facem parte, aşa că românii au decis că armele tre să aibă un loc aparte în societatea noastră, ba chiar în distracţia noastră, de aceea există pentru minţile pline de frică şi precauţie expoziţii şi concerte cu tematică militară.
Romexpo găzduieşte a V-a ediţie Expomil (Expozitia internationala de tehnica militara), iar pe 21 octombrie, "MIL FEST 2007" - un eveniment organizat de Ministerul Apărării în Piaţa Constituţiei din Bucureşti, bună seara şi bine v-am găsit, vă rugăm să ovaţionăm şi să ne bucurăm împreună în această seară de cele mai bune arme doamnelor şi domnilor căci între orele 18.30-22.00, în Piaţa Constituţiei vor concerta: Holograf, Andreea Bănică, Exclussiv şi Juke Box. Seara se va încheia cu focuri de artificii, jocuri de lasere şi efecte speciale. Foarte interesant, oare cum te simţi când te distrezi şi te bucuri pentru armele extraordinare care omoară într-un mod miraculos milioane de oameni, sentimentul mă depăşeşte. Totuşi cred că o să aflu un răspuns pe subiect diseară, după ce vine Ssandu de la Expomil, a făcut omul rost de invitaţii, tre să meargă să vadă ce se întîmpla, curiozitatea a ajutat pînă acum foarte mult omenirea.
Acum o lună de zile, omul pentru care lucrez, privind un buletin de ştiri de pe CNN, cu informaţii proaspete din orientul mijlociu, se uita la mine şi deja mă vedea în al 3WW (al 3lea război mondial), spunându-mi că el vede inevitabilul. Eu aş spune că suntem în al 3lea război de la terminarea celui de al 2lea, că oamenilor nu le place să aştepte, nu degeaba Pentagonul (forul de conducere al ministerului apărării al SUA) a avut bugetul pentru 2006-2007 de 439,3 miliarde de dolari (16 la sută din bugetul federal), dacă numai ăştia au atîta, atunci bugetul planetar pentru apărare cred că m-ar băga în comă, păcat că încă nu suntem atacaţi de extratereştri, că i-am face praf, nu alta, pînă una alta ne mai omorîm între noi, că e prea mare surplusul uman şi de capital.
Ssandu a venit nemulţumit, părerea mea este şi a altora, lumea nu e chiar aşa de fricoasă după cum zic ştitile de la ora 5.

Muslim ori Anti-Muslim?

La data de 11/09/2001 USA suferea o mare pierdere politica, financiara si sociala, cativa baieti musulmani, de origine araba, au atentat asupra turnurilor WTC din New York City, asupra Pentagonului si a Capitoliului. Primele 3, adica cele doua turnuri si Pentagonul fusesera lovite foarte tactic, iar ca rezultat New Yorkul a fost invaluit intr-un strat de fum, praf si urlete; Pentagonul nu a putut fi stins decat dupa cateva zile.
Aceasta este descrierea scurta a celor intamplate acu' 6 ani, parca ma vad in fata televizorului, crezand ca e un film americanesc, wrong, era Al Qaeda Production. Toti tin minte imaginile difuzate de CNN in toata lumea, preluate de toate televiziunile locale. Toti terifiati, cu gandul la arabii care au avut curaj sa se puna cu americanii, caci de fapt asta e esentialul.
Din 1950 si pana acum, nimeni nu a incercat sa protesteze cu arma impotriva americanilor, la ei acasa, caci in afara de Honolulu americanii nu au luptat pe teritoriul USA, pentru ca nimeni nu putea sa ajunga la ei.
Din anii '90 cele doua super-p#*$ imperialiste(USA si R'USA), care intra si uita sa plece, s-au trezit cu o amenintare la care nu prea fac fata nicidecum: terorismul; el devine arma eficienta a celor colonizati cu forta. Pe musulmani i-a ajutat credinta, liderii au manipulat textele mohamedane, facand din super-USA un inamic coranic.
Privind la actiunile americanilor, imi aduc aminte de Germania interbelica, care avea interdictii sa se inarmeze, dar care era o super-putere si nimieni nu spunea nimic, asa cum e cu SUA. Agresiunea persista, nu mai are rost sa revin la Vietnam, Coreea, Afganistanul anilor 80, Africa, America Centrala si de Sud, americanii sunt peste tot, in numele pacii, pentru noua ordine mondiala.
Razboiul in numele pacii continua, sic, pace cu armele in mana si oameni putreziti. Or fi inumani musulmanii, care s-au ridicat impotriva americanilor, fanatici, dar au fost cei mai curajosi sa nu urmeze nici un tel mercantilist, sa duca la capat o cauza care depaseste cotatiile dolarului, cu toate insemnele lui masonice.
Mi-e mila de oamenii care au murit la WTC in 2001, poate ca ei nici nu l-au votat pe Bush, si chiar daca il votau nu trebuiau sa moara.
Aristotel prefera o pace nedreapta in locul unui razboi drept, noi oare ce preferam? dupa ce am vazut ca in Irak nu exista bomba atomica, dupa ce o sa vedem ca nici Iranul nu are, etc?

-O fi Messengeru’ nociv? -Nu ştiu, dar nu pot să mă opresc...

Toata lumea este îmbolnăvită de comunicare, peste tot se comunica despre comunicare, toţi ţi-o cer ca ceva obligatoriu în actele pentru job, a mai rămas să recunoaştem că ea lipseşte cu desăvârşire şi am rezolvat-o şi pe asta. Cel mai important este internetul, din el derivă messengerul, fie el yahoo, skype, gtalk, icq, msn, etc,(lista prea lunga). Eu îl simt pe cel de la Yahoo!, probably the most popular.
Porneşti calculatorul si bagi messenger: să vezi cine are chef de on-line, mai dai câte un buzz la cei pe care îi suspectezi că ar fi pe invisible; cam aşa porneşte mecanismul comunicării mediate.
Problema messului nu este că oamenii comunică prea mult (sau pierd timpul inutil la calculator), paravanul e problema, ăla care se ridică între inşii care îşi târîie degetele pe taste şi ling monitorul cu ochii.
Emoticoanele îşi spun cuvântul, elemente indispensabile din orice conversaţie messengeruiana, ele plâng, râd, se enervează, se întristează în locul nostru, deseori spunând o minciuna, cam cum ar fi sexul la linia fierbinte.
Messengerul creează confuzie, induce în eroare şi deseori distorsionează adevărul.
Totul e insotit de emoticon, oamenii scriu emoticoane zâmbitoare crispânduse la calculator, oamenii au învăţat să râdă fără să mai râdă, râde emoticonul în locul lor, ce naiba.
Sunt curios care va fi următorul nivel al comunicării mediate între doi indivizi, on-line: o listă de emoticoane cu tot felul de sentimente şi trăiri neapărat necesare pentru o conversaţie interesantă, prin care să poţi transmite exact necesarul de informaţii, exact ca un play-list de vreo 5mii de piese, ar fi tare. Să nu poţi să termini fraza pentru că nu îţi găseşti emoticonul potrivit.

Cui ii place drama...

Pentru acei oameni care nu se limiteaza la cocalarisme si mai apleaca ochiul si urechea la filme facute din pasiune, am o recomandare care merita toate rublele: Vremea Tiganilor, de Emir Kusturica (balcanicul care a spart fata multor regizori celebri).
Filmul te lasa sa razi cu lacrimi, dar cand vine partea serioasa te va face sa plangi. O viziune mai mult decat realista despre tigani, dar cu o suma impresionanta de mesaje si motive, pot sa zic doar ca filmul asta a urcat foarte rapid in clasamentul celor mai bune filme vazute de mine, iar mie im place sa cred ca ma pricep la asta.
Cei care il cauta pe DC++: Time of the Gypsies, asa il gasiti mai usor, filmul e din 88, cam pe cand erau la moda revolutiile, dar merita toti banii irositi de comunism in 80 de ani.

La ce duce dezinformarea, PLM

Recent postasem ultimele gînduri legate de un film, care cică era românesc, premiat la cannes, etc. M-am bucurat foarte mult ca îl găsisem, ca îl văzusem si ca îmi făcusem o părere despre el. No bine ca părerea era buna, doar ca eroarea se strecurase fără sa îmi dau seama, filmul pe care eu îl vizionasem cu maximum de atenţie era altul decît "4luni, 3săptămîni si 2zile", ţeapă, am apucat sa mă laud la mai mulţi ca l-am văzut, cat de tare era filmul, cat de bine organizat scenariul, etc si etc. Filmul era de fapt "Examen", doar ca mîrlanii care îl postasera pe net au făcut uz de ideea genială de a schimba denumirea fişierului, asa ca am trecut cu bine de examen înainte sa apuc 4luni, 3săptămîni si 2 zile, mai rar asa noroc. Sic, cei care au vazut Examenul or sa inteleaga ca nu am vorbit degeaba despre el.

Apropo de Imaginatie

A zi, adica acu 5 minute, am terminat de văzut un film, chiar românesc, plin de scene în care camera fuge să agite ochiul omului, cu personaje chiar simpatice, despre vechile probleme ale ceusizmului, dar totuşi varianta lipsită de sarcasm şi comic. Filmul se numea sau se numeste : 4luni, 3saptamani si 2zile, cam dezechilibrat titlul, dar continutul conteaza foarte mult, pentru că este exact varianta plină de imaginaţie la modelul uneltelor.
Eee.., filmul vorbeşte într-o viziune profund artistica despre ceea ce eu vorbeam ieri, cum oamenii se utilizează unii pe alţii, în modalităţi cât mai originale şi cu o intensitate fluctuantă.
Protagonistul, perfect normal, deloc duşman al popoului, pardon, al poporului, se trezeşte de-odată că intră în mrejele comunismului, în care e folosit la modul cel mai pragmatic ca o unealta de indeplinire a planului. NU-i bai, că toţi avem un plan de îndeplinit, fie că e vorba de prieteni sau femei, bani sau droguri, politică sau sex, fotbal sau divertisment, noi toţi avem planul nostru, acolo undeva, de realizat: să nu calci strâmb, să mai bei şi tu o bere două ca omu', să te mai şi distrezi, să vezi şi tu un meci, un teatru, să faci o familie ;), că NA', tre' să fii în rând cu lumea că de altfel ieşi din rândurile normalitătii.
Ei, tipul işi făcea planul cum era prevăzut de regulamentul lui intern, pe care nu-l plănuia, îl intuia, şi când colo: intră alţii cu planul lor peste el, că drumurile se intersectează mereu, iar vorba filmului cu pricina: nu te poţi pişa împotriva vântului.
Tristă soartă când devii unealta fără să vrei şi nici măcar nu ai vreo scăpare din situaţie, decât dacă aşa s-o întampla; lui i s-a intamplat, doar că prea târziu căci uneltele îl transformase pentru totdeauna în unealta.
Plecaţi la film, că după aia e nominalizat la Oscar şi o să-i crească laudele şi mai tare, o să devină un film la modă şi o să aşteptaţi prea multe de la el şi n-o să-l apreciaţi la adevărata lui valoare, căci filmul chiar e bun.

"All tools available"

Oamenii au nevoie de unelte, uneltele sunt esentialul pentru a realiza orice. Animalele nu pot niciodata sa obtina maimult decat mancare de la interactiunea pe care o au cu mediul in care traiesc, de aceea oamenii reusesc sa acapareze tot, sa foloseasca tot sa strice tot, sa f...ta tot.
Exista celebra maxima mai mult sau mai putin de kkt: "Scopul scuza mijloacele", de fapt scopul scuza uneltele si ajung la definirea uneltelor: unealta reprezinta tot ce poate fi folosit pentru realizarea unei lucrari, pentru atingerea unor scopuri, pentru satisfacerea nevoilor.

Pamantul pe care traim noi e plin de unelte, pentru ca e plin de oameni, fie ca iti vorbesc despre o utilizare constienta sau inconstienta, noi suntem unelte unii pentru altii. Ma port frumos pentru ca sunt obligat?nu, ma port vrumos pentru ca vreau sa ma port frumos, partea cu obligativitatea este un fel de scuza, utilizata pentru debilisme sau pentru diferite chestii frumusele. Ma port frumos ca sa te fac sa te simti bine pentru ca la un moment potrivit acest lucru o sa imi provoace mie o stare armonioasa.

Faptul ca noi ne folosim unii pe altii ca unelte permite un mare hop, incepi sa devii dependent de uneltele zilnice, oameni care conduc autobuse, oameni care iti apara curu de nebuni, oameni care iti vand mancarea, oameni care iti dau de mancare pentru creier, tot felul de oameni, pardon, unelte, care iti creeaza un lanţ continuu de comodităţi, unelte pe care le foloseşti în fiecare zi, oameni care îţi zâmbesc la magazin, cand ii vezi la lucru, etc, de multe ori daca iti lipseste o unealta se duce tot lantul de rapa, nu mai apuci sa o folosesti pe ultima din lantz, pentru ca se buli prima.
The same shit e si cu partea sentimentala, faci pe cineva fericit ca sa te simti tu fericit, pentru ca daca unealta ta functioneaza, atunci viata ta merge inainte si mecanismul prinde sa se armonizeze. Cineva ii face sex oral cuiva pentru ca tare ii place sa faca lucrul asta? come on, o face ca sa asigure ca ala ii va ramane dator si cand va dori sa il foloseasca unealta va trebui sa isi faca treaba, deci pana la urma oamenii nu sunt decat unelte de satisfactie personala, sau unelte de satisfactie a altor unelte: sau prin deductie, unelte de facut de garantat o muie.
Calugarii cred ca sunt cei care evita sistemul uneltelor, chiar daca biserica e o unealta care foloseste cele mai multe unelte din lume posibile, in mod simultan, ei sunt cei care fac una din doua: ori incearca sa nu foloseasca unelete, ori incearca sa nu devina unelte, dar si astia folosesc oamenii in momentul cand incearca sa isi manifeste preocuparile si sa se justifice, sa explice drumul pe care l-au luat.
Necunoscute sunt caile domnului :)true, fie deci sa va fie unealata buna, caci de ea poate sa depinda totul, mai ales atunci cand esti propria unealta.

Despre bighimot

Odata virusat de la Jimara, bloggeru nr1 din casa (ca eu is pe locu 2, dar pe al 3lea nimeni nu il disputa si nici nu-l distupa) am decis sa dam drumul bighimotului pe net, ca toata lumea sa se bucure de izu lui placut si de de narile lui sonore.
Bighimot e un animal mare, care mananca tot, ba chiar ultimile cercetari au dovedit ca inghite si oameni la o foame; asa ca l-am bagat printre voi sa il educ oleaca, poate-poate se da si el cu lumea.
Personal si in nume de bine ii urez bun venit bighimotului printre voi.