Legenda CASH

Am criticat filmul biografic Walk the Line, despre viaţa lui Johnny Cash, dar nu pot să mă abţin, trebuie să împărtăşesc impresiile pozitive despre artist.
La finalul carierei, Johnny Cash a valorificat o piesă de la Nine Inch Nails, Hurt, şi a cântat-o într-un mod excepţional, este piesa mea preferată de la Cash, a apărut în varianta Nine Inch Nails recent pe blogul lui Spio, eu o postez în varianta Cash, mă prinde mai bine la ureche. Este foarte bună interpretarea.

De ce iubim femeia pe care o iubim

Nu pentru că este aşa cum cum alţii n-o văd, ci pentru că e fermecătoare, eh, îl las pe Cărtărescu să vă explice, ascultaţi cu atenţie, s-ar putea să vă placă şi să deveniţi dependenţi de ea, cum mulţi alţii suntem...

Flori din Biţi şi Pixeli

Sunt un adept al mişcării pentru îmbogăţirea femeilor cu flori, iubesc să dăruiesc flori, rar, dar bine. Ei, următoarea etapă la care am trecut este cea a florilor digitale, sună cam aiurea, poate că faza e la fel ca şi cea cu florile de plastic pentru unii, dar eu cred că e vorba de florile viitorului, imaginaţi-vă o florărie digitală, cu mii de flori, toate catalogate conform indexului botanic, ba mai mult, flori imaginare, care nu se regăsesc în cărţi, dar care duc frumuseţea undeva la superlativ.

Ieri am început să pun baza primei florării digitale, cu prima floare creată în photoshop, nu a fost mare brânză, dar am impresia că mulţumirile au fost sincere.

Postez floarea cum ajung la ea, am lăsat-o la muncă, haha, am creat-o în timpul programului

Walk the line – Eşecul unui rol executat

Joaquin Phoenix rămâne un actor bun, chiar dacă filmul despre Cash a fost un rateu regizoral. Walk the line a fost o ecranizare fără sens, nu l-am văzut nici un minut pe Johnny Cash, ăla pe care îl ascult, ăla de care am rămas fermecat.

Tot ce am văzut este un actor de excepţie care a încercat cu tot dinadinsul să de-a viaţă unei legende. Phoenix a jucat bine, a făcut tot de ce în stare, l-am mai văzut, îl cunosc, e la fel de bun pe cât a putu să fie şi Jamie Fox (în Ray).

Walk the Line, un film care nu ajunge nicăieri, pentru că pe nimeni nu interesează faptul că Johnny a fost dependent de droguri, su cel puţin sunt sigur că interesează mai puţin, opera lui e tratată cu curul, asta e lucrul cel mai grav, nu mă interesează că filmul e o ecranizare a cărţii autobiografice a lui Cash.

Mai bine ascultaţi nişte Johnny Cash, a făcut muzică cu sufletul, până la bătrîneţe, vă asigur că a fost mai mult decât unul dintre cei mai buni.

Mîncare de timp

Foarte ciudat sentiment, toată ziua la muncă stau la calculator, făcînd diferite; ajung acasă şi pornesc calculatorul propriu, din reflex, pornesc şi messengeru, tot din reflex, pornesc şi mozilla, lasă-l să fie, poate mă interesează ceva, cam aşa se întîmplă de la o vreme.

Astăzi am încercat un program flexibil, cu mai multe diverse. Am urmărit ştirile, că de mult timp nu mai ştiam ce se vehiculează prin audiovizual, am văzut şi un serial necunoscut, de pe tv, mă apucam să citesc o carte pe care o păstrez pentru ratb, dar la care am renunţat să citesc, pentru că adorm în autobus citind.

Toate bune, pînă la momentul în care mă sună un prieten, care nu prea avea credit pe telefon şi urma să mă întrebe nişte amănunte tehnice despre alt prieten, şi îmi zice: intră te rog pe mess că vreau să vorbesc ceva cu tine.

De atunci tot îmi găsesc ceva de făcut la calculator. Mare dependenţă.

OUI BA DA LA GLUJ

Spectacolul în care joacă şi un prieten prea bun de al meu, Oui Ba Da, spectacol de coregrafie, sau teatru dans cum vor alţii să zică, a ajuns şi la Cluj.
E un spectacol despre pămînturile pe care trăim, despre neamul care îl populează, spune o poveste despre cum sunt oamenii şi cum este societatea. Cred că este mai mult decât un spectacol în care: "provocând emotie si placerea de a admira arta expresiva a dansului, pe melodii de suflet, pentru oricine", cum scria cineva pe artline, pentru mine spune o poveste, cum spunea şi Arcadie Rusu (prietenul care participă la armonia spectacolului): "o poveste despre meschinăriile şi iubirile noastre, a celor români", citândul din memoria mea.
Spectacolul a pornit în turneu sâmbătă, înncepînd cu Constanţa, urma Iaşi, Cluj şi Timişoara, acum a ajuns la Cluj. Pentru cei care au ocazia, eu spun că merită aplaudat şi înţeles. O să revină şi la Bucureşti, de obicei se joacă la Teatrul de Comedie, cumpăraţi bilete pentru că merită.

Puterea de a fi Dement

Dacă poţi să fii dement, sau să arăţi ca unul, măcar pentru cîteva minute, atunci priveşte-l pe individul din filmuleţ, se poate să vezi un concurent serios. E prea dement pentru vîrsta lui :).

I Love Horror, We Love Horror

Vreu vampiri şi alienşi, un festival de film horror ar merge tare bine în România, dacă tot povestea cu Dracula de aici a pornit, hai la horrorstival Băi.

Jedi Mania concurează cu Prostia

Urmărind acum cîteva ore un filmuleţ, postat de Spio pe blogul lui, mi-am adus aminte de o ştire uimitoare despre mania pentru filmele Star Wars, care ajunsese la un grad sporit de prostie.

În Australia, după un recensămînt, când oamenii au fost întrebaţi diferite amănunte, pentru a efectua o evidenţă statistică a evoluţiei percepţiei asupra lucrurilor şi a stilului de viaţă, au fost întrebaţi şi ce religie au. Răspunsul a fost surprinzător (toate astea se întîmplau în 2002, cine ştie la ce cifre s-a ajuns acum), unul din 270 de australieni s-a declarat Cavaler Jedi, da, este vorba despre ordinul din filmele SF Star Wars. Dacă ne luăm după populaţia Australiei, cam 70000 de indivizi s-au declarat adepţi ai religiei Jedi.
Paradox, o religie care nici nu există, măcar unii îşi fac scripturi şi corani, dar ăştia chiar au impresia că trăiesc în viitor, bazându-se pe testamentul lui Lucas.

Prostia place

Heather Whitestone din Alabama, uimeşte lumea şi cîştigă concursul de frumuseţe miss America în 1995 cu următoarea frază :

Întrebată: "If you could live forever, would you and why?"

Răspunde: "I would not live forever, because we should not

Live forever, because if we were supposed to live forever,

Then we would live forever, but we cannot live forever,

Which is why I would not live forever,"

eu tot aş fi votat-o.