ies din pasajul subteran, cu ganduri clare: am luat jafurile de uscatoare de par, aproape cele mai ieftine, dupa cum ma rugase fratemiu, jaru la gara sa prind un tîrtăbes pînă la ţară.
numai ca, nu stiu cum se face, dar la mijlocul scarilor (asta inca la pasajul subteran), ma apuca un fel de mila (cultivata in copilarie intr-un mod tampit), ma opresc si scot banutii din buzunarul de la cur, unde stateau de ceva vreme, si ii dau babei care statea cu mana intinsa. da, frumos, mare gest de cacat, plin de compasiune si toleranta economica, iei de la saraci si dai la draci, in cazul de fata eu sunt ala sarac. trebuie sa recunosc, nu am dat din toata inima cei 75 de bani, am avut o retinere si chiar mi-a parut rau dupa asta. de obicei imi pare rau cand dau bani la cersetori, un fel de masochism greu de explicat, dar am dat din mana si am zis ca fac "un bine". rahat cu apa rece.
cu mustrarile de rigoare care se reliefau in constiinata mea, urc scarile rapid, cu rucsacul in spate, numai ca la capatul scarilor, am vazut ceva cam dubios in toata tarasenia asta cu mila si m-am oprit. baba fusese schimbata de o tiganca cu un copil in brate, baba s-a tirat civilizat, tot tiganca era si baba, iar asta mi-a dat de banuit de la inceput.se pare ca rasizmul a functionat in favoarea mea in cazul de faţă, dar ineficient.
