...

Toţi care umflă plîmânii cu plumbul benzinelor arse în Bucureşti ştiu, că: infrastructura e de căcat, aglomeraţiile sunt futere de mamă, iar să-mi bag şi să-mi scot e pe buzele tuturor.
Recent am migrat spre metrou, cu siguranţa generată de un abonament lunar, până la Eroilor îl am pe Supporte (colegul de apartament) în loc de mp3 player, un fel de audiobook specializat pe computere, cu el am discutat despre recent apărutele cartele albe, de la metroul din Bucureşti.
Ipoteza mea a picat, cartelele sunt albe nu pentru că s-au terminat contractele de publicitate, ci pentru că alţii au migrat consecvent ca şi mine spre subteran, iar firma care tipărea reclame pe banda magnetică a cartoanelor de metrou nu mai face faţă comenzilor venite de la Metrorex, călătorii din subteran s-au înmulţit cu 25%, o cifră consistentă aş spune eu, dar trenurile nu se înmulţesc la fel ca gândacii de bucătărie, aşa că la nodul subteran Unirii e pizdeţ, o experienţă ca în filmele cu chinezi.
Aşa că, deci, desigur, vezi tu: cât o să mai reziste şi subpământul? Nu ştiu, da*mi place că ajung cu juma de oră mai devreme acasă, mai mult timp pentru pixeli şi local area connection.

Aboliţi UNIREA

Am plăcere de a aprecia măreţia sărbătorii naţionale direct din pat, am tot auzit despre istoria UNIRII, mod de sărbătorire, lipsa simbolurilor spirituale în cazul acestei sărbători, bla bla bla, toţi în principiu încearcă să creeze un program cât mai coerent pentru tv, să facă audienţă, chestie legată de broadcast.
Eu însă mă gândeam la varianta anti, undeva o imitaţie a celei prezentate de Valugi prin luna septembrie, dacă nu mă înşel: Eu propun un anti-1dec, că şi aşa UNIREA nu e completă, aşa că nici sărbătoarea nu e pe măsură să mă satisfacă. Dacă Moldova nu e cu România, apoi despre ce Românie Mare mai poate fi vorba? Ca să nu mai menţionez sudul Basarabiei, nordul Bucovinei, Ţinutul Herţa.
Dintr-un impuls pseudo-naţionalist, mă declar anti-1dec, nu-i corect pentru prostia prostimii să fie muşamalizate ideatic lipsurile teritoriale.

Legenda CASH

Am criticat filmul biografic Walk the Line, despre viaţa lui Johnny Cash, dar nu pot să mă abţin, trebuie să împărtăşesc impresiile pozitive despre artist.
La finalul carierei, Johnny Cash a valorificat o piesă de la Nine Inch Nails, Hurt, şi a cântat-o într-un mod excepţional, este piesa mea preferată de la Cash, a apărut în varianta Nine Inch Nails recent pe blogul lui Spio, eu o postez în varianta Cash, mă prinde mai bine la ureche. Este foarte bună interpretarea.

De ce iubim femeia pe care o iubim

Nu pentru că este aşa cum cum alţii n-o văd, ci pentru că e fermecătoare, eh, îl las pe Cărtărescu să vă explice, ascultaţi cu atenţie, s-ar putea să vă placă şi să deveniţi dependenţi de ea, cum mulţi alţii suntem...

Flori din Biţi şi Pixeli

Sunt un adept al mişcării pentru îmbogăţirea femeilor cu flori, iubesc să dăruiesc flori, rar, dar bine. Ei, următoarea etapă la care am trecut este cea a florilor digitale, sună cam aiurea, poate că faza e la fel ca şi cea cu florile de plastic pentru unii, dar eu cred că e vorba de florile viitorului, imaginaţi-vă o florărie digitală, cu mii de flori, toate catalogate conform indexului botanic, ba mai mult, flori imaginare, care nu se regăsesc în cărţi, dar care duc frumuseţea undeva la superlativ.

Ieri am început să pun baza primei florării digitale, cu prima floare creată în photoshop, nu a fost mare brânză, dar am impresia că mulţumirile au fost sincere.

Postez floarea cum ajung la ea, am lăsat-o la muncă, haha, am creat-o în timpul programului

Walk the line – Eşecul unui rol executat

Joaquin Phoenix rămâne un actor bun, chiar dacă filmul despre Cash a fost un rateu regizoral. Walk the line a fost o ecranizare fără sens, nu l-am văzut nici un minut pe Johnny Cash, ăla pe care îl ascult, ăla de care am rămas fermecat.

Tot ce am văzut este un actor de excepţie care a încercat cu tot dinadinsul să de-a viaţă unei legende. Phoenix a jucat bine, a făcut tot de ce în stare, l-am mai văzut, îl cunosc, e la fel de bun pe cât a putu să fie şi Jamie Fox (în Ray).

Walk the Line, un film care nu ajunge nicăieri, pentru că pe nimeni nu interesează faptul că Johnny a fost dependent de droguri, su cel puţin sunt sigur că interesează mai puţin, opera lui e tratată cu curul, asta e lucrul cel mai grav, nu mă interesează că filmul e o ecranizare a cărţii autobiografice a lui Cash.

Mai bine ascultaţi nişte Johnny Cash, a făcut muzică cu sufletul, până la bătrîneţe, vă asigur că a fost mai mult decât unul dintre cei mai buni.

Mîncare de timp

Foarte ciudat sentiment, toată ziua la muncă stau la calculator, făcînd diferite; ajung acasă şi pornesc calculatorul propriu, din reflex, pornesc şi messengeru, tot din reflex, pornesc şi mozilla, lasă-l să fie, poate mă interesează ceva, cam aşa se întîmplă de la o vreme.

Astăzi am încercat un program flexibil, cu mai multe diverse. Am urmărit ştirile, că de mult timp nu mai ştiam ce se vehiculează prin audiovizual, am văzut şi un serial necunoscut, de pe tv, mă apucam să citesc o carte pe care o păstrez pentru ratb, dar la care am renunţat să citesc, pentru că adorm în autobus citind.

Toate bune, pînă la momentul în care mă sună un prieten, care nu prea avea credit pe telefon şi urma să mă întrebe nişte amănunte tehnice despre alt prieten, şi îmi zice: intră te rog pe mess că vreau să vorbesc ceva cu tine.

De atunci tot îmi găsesc ceva de făcut la calculator. Mare dependenţă.

OUI BA DA LA GLUJ

Spectacolul în care joacă şi un prieten prea bun de al meu, Oui Ba Da, spectacol de coregrafie, sau teatru dans cum vor alţii să zică, a ajuns şi la Cluj.
E un spectacol despre pămînturile pe care trăim, despre neamul care îl populează, spune o poveste despre cum sunt oamenii şi cum este societatea. Cred că este mai mult decât un spectacol în care: "provocând emotie si placerea de a admira arta expresiva a dansului, pe melodii de suflet, pentru oricine", cum scria cineva pe artline, pentru mine spune o poveste, cum spunea şi Arcadie Rusu (prietenul care participă la armonia spectacolului): "o poveste despre meschinăriile şi iubirile noastre, a celor români", citândul din memoria mea.
Spectacolul a pornit în turneu sâmbătă, înncepînd cu Constanţa, urma Iaşi, Cluj şi Timişoara, acum a ajuns la Cluj. Pentru cei care au ocazia, eu spun că merită aplaudat şi înţeles. O să revină şi la Bucureşti, de obicei se joacă la Teatrul de Comedie, cumpăraţi bilete pentru că merită.

Puterea de a fi Dement

Dacă poţi să fii dement, sau să arăţi ca unul, măcar pentru cîteva minute, atunci priveşte-l pe individul din filmuleţ, se poate să vezi un concurent serios. E prea dement pentru vîrsta lui :).

I Love Horror, We Love Horror

Vreu vampiri şi alienşi, un festival de film horror ar merge tare bine în România, dacă tot povestea cu Dracula de aici a pornit, hai la horrorstival Băi.

Jedi Mania concurează cu Prostia

Urmărind acum cîteva ore un filmuleţ, postat de Spio pe blogul lui, mi-am adus aminte de o ştire uimitoare despre mania pentru filmele Star Wars, care ajunsese la un grad sporit de prostie.

În Australia, după un recensămînt, când oamenii au fost întrebaţi diferite amănunte, pentru a efectua o evidenţă statistică a evoluţiei percepţiei asupra lucrurilor şi a stilului de viaţă, au fost întrebaţi şi ce religie au. Răspunsul a fost surprinzător (toate astea se întîmplau în 2002, cine ştie la ce cifre s-a ajuns acum), unul din 270 de australieni s-a declarat Cavaler Jedi, da, este vorba despre ordinul din filmele SF Star Wars. Dacă ne luăm după populaţia Australiei, cam 70000 de indivizi s-au declarat adepţi ai religiei Jedi.
Paradox, o religie care nici nu există, măcar unii îşi fac scripturi şi corani, dar ăştia chiar au impresia că trăiesc în viitor, bazându-se pe testamentul lui Lucas.

Prostia place

Heather Whitestone din Alabama, uimeşte lumea şi cîştigă concursul de frumuseţe miss America în 1995 cu următoarea frază :

Întrebată: "If you could live forever, would you and why?"

Răspunde: "I would not live forever, because we should not

Live forever, because if we were supposed to live forever,

Then we would live forever, but we cannot live forever,

Which is why I would not live forever,"

eu tot aş fi votat-o.

Best Buy

Mesaj primit pe mail, noua "şpagă perfectă "; de unde o iei, sau cui o dai, e treaba ta.

Rambo is BACK in SUCK

Propaganda a fost mereu o modă, toate ţările au încercat să bage pe gât cinefililor rahaturi îmbuibate cu tentă propagandistică, americanii însă o duc la extrem şi readuc pe marele ecran subiectul războiului din Vietnam.
În ianuarie 2008 va fi lansat Rambo IV, (who give's a fuck for the errors of America? lat's make money! )
Ştia-ţi că în războiul din Vietnam au murit aproximativ 5mil. de civili?

Auzi fă? n-ai un Perwol?

Mereu sunt uimit de suma reclamelor proaste de la tv, de fiecare data ma intreb "oare ce idiot le plateste realizarea", mai ales acele reclame senzationale la detergenţi şi balsam pentru rufe, aduse din strainatate sau facute in Romania.

Inteleg si eu ca e destul de complicat sa faci un prieten bun dintr-un detergent, asa cum poti face dintr-o bere; ca ideile se repeta, ca esentialul reclamelor trebuie sa se reduca la faptul ca detergentul spala bine, etc. dar asta nu explica reclamele la balsam pentru rufe sau detergent in care actorul principal la un moment dat scoate din poseta, din aer, de nicaieri, o sticla de balsam pe care o lauda, de parca el a facut-o cu mâna lui, de parca e obligat sa o poarte prin lume alaturi de el, sa propavaduiasca puterile miraculoase ale balsamului.

Este celebra, pe posturile din Romania, reclama la Perwol; un balsam de rufe pe care nu cred că o să-l folosesc niciodată, din principiu, reclamele tâmpite vizează şi oameni tâmpiţi.
Protagonista, după o discuţie cu prietena, scoate din poşetă, de parcă e ceva normal să ai în poşeta aia mică în care încap 2ă farduri şi un ruj, ditamai sticla de balsam pentru rufe de 1L, 1,5L, etc, după cum e promoţia, sau campania, sau ce-or mai avea ei pe acolo.

Cât de tare se consumă sărmanii creativi care lucrează pe contul Perwol, tre să adapteze scoaterea balsamului din geantă la atâtea situaţii.

Rusine ba creativilor.

Lasa-ma sa vad ce arme folosesti, ca sa-ti spun cine esti

După războiul rece toţi au respirat liniştiţi, armele nucleare au fost catalogate cu risc maxim, iar programele de dezarmare au apărut rapid. Chiar dacă a dispărut conflictul evident între SUA şi URSS a apărut alt inamic pentru lumea occidentală, un nou motiv pentru înarmare şi cercetare de război: ţările din lumea a treia, cu precădere islamice, care doresc cu tot dinadinsul să îşi cîştige un loc la masa negocierilor planetare, fie ele economice sau belice.
Războaiele au devenit un subiect zilnic chiar şi pentru popoarele care îl condamnă. NATO , ONU, EU, CSI, sau alte genuri de alianţe, economice şi militare îşi propun un echilibru, asta cu preţul a numeroase pierderi şi pericole. Asia a devenit un focar foarte greu de controlat din cauza fanatismului şi a primitivismului sistemelor administrative, un butoi cu pulbere. O statistică americană, apărută în cartea "Stuffed and Starved", spune că 36 de milioane de oameni mor anual din cauza foametei, se pare că această statistică nu este satisfăcătoare, nu mor destui oameni, mai avem nevoie de morţi, suntem prea mulţi, aşa că nu ne rămâne decît varianta războiului.
Iranul ameninţă cu lansarea a 11000 de rachete în cazul în care va fi atacat, America ştim deja ce face, Rusia nu are prea multe secrete, China e pe calea înarmării pentru locul 1, după cum spun analiştii. Tot ce ne rămâne este să fim parte componentă cu trendul ascendent al lumii din care pretindem că facem parte, aşa că românii au decis că armele tre să aibă un loc aparte în societatea noastră, ba chiar în distracţia noastră, de aceea există pentru minţile pline de frică şi precauţie expoziţii şi concerte cu tematică militară.
Romexpo găzduieşte a V-a ediţie Expomil (Expozitia internationala de tehnica militara), iar pe 21 octombrie, "MIL FEST 2007" - un eveniment organizat de Ministerul Apărării în Piaţa Constituţiei din Bucureşti, bună seara şi bine v-am găsit, vă rugăm să ovaţionăm şi să ne bucurăm împreună în această seară de cele mai bune arme doamnelor şi domnilor căci între orele 18.30-22.00, în Piaţa Constituţiei vor concerta: Holograf, Andreea Bănică, Exclussiv şi Juke Box. Seara se va încheia cu focuri de artificii, jocuri de lasere şi efecte speciale. Foarte interesant, oare cum te simţi când te distrezi şi te bucuri pentru armele extraordinare care omoară într-un mod miraculos milioane de oameni, sentimentul mă depăşeşte. Totuşi cred că o să aflu un răspuns pe subiect diseară, după ce vine Ssandu de la Expomil, a făcut omul rost de invitaţii, tre să meargă să vadă ce se întîmpla, curiozitatea a ajutat pînă acum foarte mult omenirea.
Acum o lună de zile, omul pentru care lucrez, privind un buletin de ştiri de pe CNN, cu informaţii proaspete din orientul mijlociu, se uita la mine şi deja mă vedea în al 3WW (al 3lea război mondial), spunându-mi că el vede inevitabilul. Eu aş spune că suntem în al 3lea război de la terminarea celui de al 2lea, că oamenilor nu le place să aştepte, nu degeaba Pentagonul (forul de conducere al ministerului apărării al SUA) a avut bugetul pentru 2006-2007 de 439,3 miliarde de dolari (16 la sută din bugetul federal), dacă numai ăştia au atîta, atunci bugetul planetar pentru apărare cred că m-ar băga în comă, păcat că încă nu suntem atacaţi de extratereştri, că i-am face praf, nu alta, pînă una alta ne mai omorîm între noi, că e prea mare surplusul uman şi de capital.
Ssandu a venit nemulţumit, părerea mea este şi a altora, lumea nu e chiar aşa de fricoasă după cum zic ştitile de la ora 5.

Muslim ori Anti-Muslim?

La data de 11/09/2001 USA suferea o mare pierdere politica, financiara si sociala, cativa baieti musulmani, de origine araba, au atentat asupra turnurilor WTC din New York City, asupra Pentagonului si a Capitoliului. Primele 3, adica cele doua turnuri si Pentagonul fusesera lovite foarte tactic, iar ca rezultat New Yorkul a fost invaluit intr-un strat de fum, praf si urlete; Pentagonul nu a putut fi stins decat dupa cateva zile.
Aceasta este descrierea scurta a celor intamplate acu' 6 ani, parca ma vad in fata televizorului, crezand ca e un film americanesc, wrong, era Al Qaeda Production. Toti tin minte imaginile difuzate de CNN in toata lumea, preluate de toate televiziunile locale. Toti terifiati, cu gandul la arabii care au avut curaj sa se puna cu americanii, caci de fapt asta e esentialul.
Din 1950 si pana acum, nimeni nu a incercat sa protesteze cu arma impotriva americanilor, la ei acasa, caci in afara de Honolulu americanii nu au luptat pe teritoriul USA, pentru ca nimeni nu putea sa ajunga la ei.
Din anii '90 cele doua super-p#*$ imperialiste(USA si R'USA), care intra si uita sa plece, s-au trezit cu o amenintare la care nu prea fac fata nicidecum: terorismul; el devine arma eficienta a celor colonizati cu forta. Pe musulmani i-a ajutat credinta, liderii au manipulat textele mohamedane, facand din super-USA un inamic coranic.
Privind la actiunile americanilor, imi aduc aminte de Germania interbelica, care avea interdictii sa se inarmeze, dar care era o super-putere si nimieni nu spunea nimic, asa cum e cu SUA. Agresiunea persista, nu mai are rost sa revin la Vietnam, Coreea, Afganistanul anilor 80, Africa, America Centrala si de Sud, americanii sunt peste tot, in numele pacii, pentru noua ordine mondiala.
Razboiul in numele pacii continua, sic, pace cu armele in mana si oameni putreziti. Or fi inumani musulmanii, care s-au ridicat impotriva americanilor, fanatici, dar au fost cei mai curajosi sa nu urmeze nici un tel mercantilist, sa duca la capat o cauza care depaseste cotatiile dolarului, cu toate insemnele lui masonice.
Mi-e mila de oamenii care au murit la WTC in 2001, poate ca ei nici nu l-au votat pe Bush, si chiar daca il votau nu trebuiau sa moara.
Aristotel prefera o pace nedreapta in locul unui razboi drept, noi oare ce preferam? dupa ce am vazut ca in Irak nu exista bomba atomica, dupa ce o sa vedem ca nici Iranul nu are, etc?

-O fi Messengeru’ nociv? -Nu ştiu, dar nu pot să mă opresc...

Toata lumea este îmbolnăvită de comunicare, peste tot se comunica despre comunicare, toţi ţi-o cer ca ceva obligatoriu în actele pentru job, a mai rămas să recunoaştem că ea lipseşte cu desăvârşire şi am rezolvat-o şi pe asta. Cel mai important este internetul, din el derivă messengerul, fie el yahoo, skype, gtalk, icq, msn, etc,(lista prea lunga). Eu îl simt pe cel de la Yahoo!, probably the most popular.
Porneşti calculatorul si bagi messenger: să vezi cine are chef de on-line, mai dai câte un buzz la cei pe care îi suspectezi că ar fi pe invisible; cam aşa porneşte mecanismul comunicării mediate.
Problema messului nu este că oamenii comunică prea mult (sau pierd timpul inutil la calculator), paravanul e problema, ăla care se ridică între inşii care îşi târîie degetele pe taste şi ling monitorul cu ochii.
Emoticoanele îşi spun cuvântul, elemente indispensabile din orice conversaţie messengeruiana, ele plâng, râd, se enervează, se întristează în locul nostru, deseori spunând o minciuna, cam cum ar fi sexul la linia fierbinte.
Messengerul creează confuzie, induce în eroare şi deseori distorsionează adevărul.
Totul e insotit de emoticon, oamenii scriu emoticoane zâmbitoare crispânduse la calculator, oamenii au învăţat să râdă fără să mai râdă, râde emoticonul în locul lor, ce naiba.
Sunt curios care va fi următorul nivel al comunicării mediate între doi indivizi, on-line: o listă de emoticoane cu tot felul de sentimente şi trăiri neapărat necesare pentru o conversaţie interesantă, prin care să poţi transmite exact necesarul de informaţii, exact ca un play-list de vreo 5mii de piese, ar fi tare. Să nu poţi să termini fraza pentru că nu îţi găseşti emoticonul potrivit.

Cui ii place drama...

Pentru acei oameni care nu se limiteaza la cocalarisme si mai apleaca ochiul si urechea la filme facute din pasiune, am o recomandare care merita toate rublele: Vremea Tiganilor, de Emir Kusturica (balcanicul care a spart fata multor regizori celebri).
Filmul te lasa sa razi cu lacrimi, dar cand vine partea serioasa te va face sa plangi. O viziune mai mult decat realista despre tigani, dar cu o suma impresionanta de mesaje si motive, pot sa zic doar ca filmul asta a urcat foarte rapid in clasamentul celor mai bune filme vazute de mine, iar mie im place sa cred ca ma pricep la asta.
Cei care il cauta pe DC++: Time of the Gypsies, asa il gasiti mai usor, filmul e din 88, cam pe cand erau la moda revolutiile, dar merita toti banii irositi de comunism in 80 de ani.

La ce duce dezinformarea, PLM

Recent postasem ultimele gînduri legate de un film, care cică era românesc, premiat la cannes, etc. M-am bucurat foarte mult ca îl găsisem, ca îl văzusem si ca îmi făcusem o părere despre el. No bine ca părerea era buna, doar ca eroarea se strecurase fără sa îmi dau seama, filmul pe care eu îl vizionasem cu maximum de atenţie era altul decît "4luni, 3săptămîni si 2zile", ţeapă, am apucat sa mă laud la mai mulţi ca l-am văzut, cat de tare era filmul, cat de bine organizat scenariul, etc si etc. Filmul era de fapt "Examen", doar ca mîrlanii care îl postasera pe net au făcut uz de ideea genială de a schimba denumirea fişierului, asa ca am trecut cu bine de examen înainte sa apuc 4luni, 3săptămîni si 2 zile, mai rar asa noroc. Sic, cei care au vazut Examenul or sa inteleaga ca nu am vorbit degeaba despre el.