Ţară de vânzare

Am dat recent de un editorial bun, o alegorie despre ce se întâmplă în R.Moldova, un calvar despre care toţi urlă dar nimeni nu vrea să audă, şi m-am gândit să pun un scurt fragment pe bighimot:

"Anul acesta am vrut să le cumpăr nepoţilor mei un cadou deosebit, ceva cum nu s-a mai pomenit şi (...) Să vedeţi însă, am găsit ce căutam (...)la ieşirea din piaţă, un ins suspect, cu mutră de bişniţar şi contrabandist, se apropie de mine şi-mi şopteşte: „Am o ţară de vânzare. Te asigur, ţara e minunată, e suverană şi independentă, n-are probleme teritoriale cu vecinii, e destul de democrată şi stabilă intern, ţine sărbătorile creştine pe stil vechi… Ţi-o dau la un preţ de nimic, căci am o mare bucurie şi vreau să mă îmbăt, dar n-am bani”.
Uite, aista da cadou de Crăciun, m-am gândit. Original şi nu-i scump. Bat palma, dau banii..."

restul pe site-ul TIMPUL, textul de pe site are completări consistente, foarte bune, autorul este Constantin Tănase, editor şef sau director la TIMPUL, dar ce contează, e unul dintre oamenii buni ce s-au născut în Moldova, aşa că savuraţi lectura textului integral vă rog.

Tzepe romanesti

Toti vorbesc despre exagerarea preturilor din Romania, iar cum pe mine ma preocupa mai mult produsele care nu se mananca, eu m-am oprit la comp-uri.
Jimara si-a luat un Mac Book Pro, la un pret diferit de cel din Romania, foarte bun pret, asa ca mi-a trezit curiozitatea inainte de sarbatori pentru preturile la produsele Mac.
Pentru orice computer Mac in Romania o sa dai cam cu 1/3 mai mult, asta e diferenta cea mai mica, dar diferenta de pret poate sa fie si mai mare.
Va spun eu: pentru un iMac de 24'' si procesor la 2,4GHz diferenta e de 1000USD, da 1 mie dolari americani, sunt sigur ca explicatie logica nu exista, Mac-ul e un trend cum spune Jimara, asa ca romanii sunt mai fraieri si dau cu 1mie de dolari mai mult, las' ca au de unde, au intrat in UE si se apropie si Craciunul.

Spor la cumparaturi.

GHENAdie

În R. Moldova este foarte răspândit numele rusesc Ghenadie, mai ales diminutivul acestuia: Ghena, mă întrebam cam ce traume au "Ghenadzii" care vin în România.
Probabil că în momentul prezentării personajului Ghena lumea este oarecum oripilată: cum te cheamă?Ghena?serios? desigur că Ghena nu o să îşi dea seama din prima de reacţia noilor cunoscuţi, pentru că în Moldova sintagma "ghena de gunoi" nu e prea folosită, dar pe urmă...oare cum se simte?
Cunoaşteţi vreun Ghena în România? sunt curios ce zice deţinătorul unui asemenea trofeu...

De ce "nu 3 in 1"?

Pentru ca niciodata nu mi-a placut in 3, plus ca cineva decide in prealabil pentru tine de cat lapte si zahar ai nevoie, si iti lasa un gust comunisto-dulceag in gura. Respectati-va diminetile. Nu beti 3 in 1, reclamele sunt mai frumoase decat realitatea.

"The Golden Compass" ajunge în România

Pentru amatorii genului Fantasy a apărut o nouă provocare cinematografică, "The Golden Compass", prima serie din trilogia britanică "His Dark Materials ", scrisă de Philip Pullman, la fel de cunoscută ca şi "Stăpânul Inelelor" sau "Cronicile din Narnia".
Pe internet au apărut de ceva timp trailere, filmul este aşteptat peste tot.
Pe 7dec 2007 a fost lansat în cinematografele din USA, iar din 14dec 2007 va fi prezent şi în cinematografele din România. Ceea ce am aşteptat cu nerăbdare se va întâmpla în 14dec, aşa că, de Crăciun cred că o să-mi fac un cadou cinematografic.
Pentru curioşi: urmăriţi trailerele mai scurte de pe net, mai ales cel cu lupta urşilor, eu spun că filmul n-o să înşele aşteptările.
Cut.

(H)Ero(es)ilor, Metrou, Branding

Vara s-a desfăşurat Golden Drum, concursul organizat anual de agenţia Graffiti BBDO, tema 2007: un Bucureşti mai puţin aglomerat; comunicare pentru Metrorex.
Se cerea o campanie integrată, fuseseră şi idei bunişoare (însă cam mult "nimic deosebit" după părerea mea).
Vineri dimineaţă vorbeam cu Supporte despre un eventual branding pentru Metrorex, poate o posibilă staţie Heroes(Eroilor), direct connection cu jocul Heroes of Might and Magic.
1.personalizarea fiecărei staţii de metrou, sau alea la care le permite denumirea; pentru staţia Eroilor ar putea fi oenciclopedie de eroi, fie ei din poveştile româneşti, mituri, super-eroi hollywood-ieni, etc.
2. exemple care ar putea fi aplicate (cu destul de multă atenţie la bunul gust) la Eroilor: intrări străjuite de statui cavaleri, coloanele să fie ţinute de Atlas, scaunele să fie în stil tron, nu ar strica şi nişte mesh-uri mari care să acopere pereţii gri cu scene de poveste, comicsuri, eroi celebri, un sunet de surdină ales special din celebre filme cu eroi, proiecţii din filme cu super-eroi, mostre de super-eroi, casa de bilete personalizată în stil "eu îs regele în această staţie", angajaţii de la firmele de pază îmbrăcaţi în batmani, spidermani, feţi-frumoşi de nu ştiu care, etc.
Ar fi costisitor, însă ar crea o atmosferă care ar da alt gust călătoriilor.
*idei pentru câteva staţii ar mai fi: Unirii, Universităţii, Romană, Victoriei, Aviatorilor, Semănătoarea, Muncii, etc, sunt multe care ar da idei bune. Mişcarea asta ar fi bună împreună cu o asistenţă pe web, nişte spotuleţe, bannere on-line, elemente de marketing viral.
Ar mai trebui şi un efort Metrorex pentru a spori confortul călătorilor.

Compared to Moldova, is like Riviera, ha ha ha

Primisem recent un link spre un site de propagandă. Pornisem de îndată cu un click pe el, să văd despre ce era vorba, era un site transnistrean. The Tiraspol Times (daţi click de curiozitate).
Se pare că au învăţat şi dictatorii transnistreni că internetul ajută comunicarea, Eh, de acolo puteţi afla cam cât de frumoasă este Transnistria, plus că este şi un link spre pagina Visit PMR(aka Transnistria). Afli cam cât de bine o duc oamenii, cât de fericiţi sunt cei care trăiesc acolo, şi cât de josnică este politica Moldovei (aka Republica Moldova) faţă de acest colţ de rai, informaţia e la zi, articolele au detalii care duc cu gandul la un jurnalism corect, dar bullshit-ul e atât de puternic că nici nu îţi vine să crezi ce citeşti.
Am dat un screen shot la mai multe detalii din paginile publicaţiei on-line cu pricina, enjoy, sunt detalii interesante, mai ales partea cu "compared to Moldova, this is like Riviera", de precizat: site-urile sunt în engleză, se înţelege clar publicul căruia se adresează iluştrii jurnalişti.

RAI

dacă dai căutare pe Google la cuvântul "rai" o să apară cam vreo 45milioane de rezultate, pe când în search-ul de la "iad" îs numai vreo 5milioane şi ceva.
să mai spună cineva că nu există Dumnezeu, îi dau cu clicu-n ochi.(dumnezeu are mai puţine rezultate şi decât raiul, şi decât iadul, pentru că e atotputernic şi poate oricând să modifice cifrele)
am avut dreptate in privinta lui Dumnezeu, la cautarea "god" am primit 384 milioane de rezultate in 0,17sec, tare.

...

Toţi care umflă plîmânii cu plumbul benzinelor arse în Bucureşti ştiu, că: infrastructura e de căcat, aglomeraţiile sunt futere de mamă, iar să-mi bag şi să-mi scot e pe buzele tuturor.
Recent am migrat spre metrou, cu siguranţa generată de un abonament lunar, până la Eroilor îl am pe Supporte (colegul de apartament) în loc de mp3 player, un fel de audiobook specializat pe computere, cu el am discutat despre recent apărutele cartele albe, de la metroul din Bucureşti.
Ipoteza mea a picat, cartelele sunt albe nu pentru că s-au terminat contractele de publicitate, ci pentru că alţii au migrat consecvent ca şi mine spre subteran, iar firma care tipărea reclame pe banda magnetică a cartoanelor de metrou nu mai face faţă comenzilor venite de la Metrorex, călătorii din subteran s-au înmulţit cu 25%, o cifră consistentă aş spune eu, dar trenurile nu se înmulţesc la fel ca gândacii de bucătărie, aşa că la nodul subteran Unirii e pizdeţ, o experienţă ca în filmele cu chinezi.
Aşa că, deci, desigur, vezi tu: cât o să mai reziste şi subpământul? Nu ştiu, da*mi place că ajung cu juma de oră mai devreme acasă, mai mult timp pentru pixeli şi local area connection.

Aboliţi UNIREA

Am plăcere de a aprecia măreţia sărbătorii naţionale direct din pat, am tot auzit despre istoria UNIRII, mod de sărbătorire, lipsa simbolurilor spirituale în cazul acestei sărbători, bla bla bla, toţi în principiu încearcă să creeze un program cât mai coerent pentru tv, să facă audienţă, chestie legată de broadcast.
Eu însă mă gândeam la varianta anti, undeva o imitaţie a celei prezentate de Valugi prin luna septembrie, dacă nu mă înşel: Eu propun un anti-1dec, că şi aşa UNIREA nu e completă, aşa că nici sărbătoarea nu e pe măsură să mă satisfacă. Dacă Moldova nu e cu România, apoi despre ce Românie Mare mai poate fi vorba? Ca să nu mai menţionez sudul Basarabiei, nordul Bucovinei, Ţinutul Herţa.
Dintr-un impuls pseudo-naţionalist, mă declar anti-1dec, nu-i corect pentru prostia prostimii să fie muşamalizate ideatic lipsurile teritoriale.

Legenda CASH

Am criticat filmul biografic Walk the Line, despre viaţa lui Johnny Cash, dar nu pot să mă abţin, trebuie să împărtăşesc impresiile pozitive despre artist.
La finalul carierei, Johnny Cash a valorificat o piesă de la Nine Inch Nails, Hurt, şi a cântat-o într-un mod excepţional, este piesa mea preferată de la Cash, a apărut în varianta Nine Inch Nails recent pe blogul lui Spio, eu o postez în varianta Cash, mă prinde mai bine la ureche. Este foarte bună interpretarea.

De ce iubim femeia pe care o iubim

Nu pentru că este aşa cum cum alţii n-o văd, ci pentru că e fermecătoare, eh, îl las pe Cărtărescu să vă explice, ascultaţi cu atenţie, s-ar putea să vă placă şi să deveniţi dependenţi de ea, cum mulţi alţii suntem...

Flori din Biţi şi Pixeli

Sunt un adept al mişcării pentru îmbogăţirea femeilor cu flori, iubesc să dăruiesc flori, rar, dar bine. Ei, următoarea etapă la care am trecut este cea a florilor digitale, sună cam aiurea, poate că faza e la fel ca şi cea cu florile de plastic pentru unii, dar eu cred că e vorba de florile viitorului, imaginaţi-vă o florărie digitală, cu mii de flori, toate catalogate conform indexului botanic, ba mai mult, flori imaginare, care nu se regăsesc în cărţi, dar care duc frumuseţea undeva la superlativ.

Ieri am început să pun baza primei florării digitale, cu prima floare creată în photoshop, nu a fost mare brânză, dar am impresia că mulţumirile au fost sincere.

Postez floarea cum ajung la ea, am lăsat-o la muncă, haha, am creat-o în timpul programului

Walk the line – Eşecul unui rol executat

Joaquin Phoenix rămâne un actor bun, chiar dacă filmul despre Cash a fost un rateu regizoral. Walk the line a fost o ecranizare fără sens, nu l-am văzut nici un minut pe Johnny Cash, ăla pe care îl ascult, ăla de care am rămas fermecat.

Tot ce am văzut este un actor de excepţie care a încercat cu tot dinadinsul să de-a viaţă unei legende. Phoenix a jucat bine, a făcut tot de ce în stare, l-am mai văzut, îl cunosc, e la fel de bun pe cât a putu să fie şi Jamie Fox (în Ray).

Walk the Line, un film care nu ajunge nicăieri, pentru că pe nimeni nu interesează faptul că Johnny a fost dependent de droguri, su cel puţin sunt sigur că interesează mai puţin, opera lui e tratată cu curul, asta e lucrul cel mai grav, nu mă interesează că filmul e o ecranizare a cărţii autobiografice a lui Cash.

Mai bine ascultaţi nişte Johnny Cash, a făcut muzică cu sufletul, până la bătrîneţe, vă asigur că a fost mai mult decât unul dintre cei mai buni.

Mîncare de timp

Foarte ciudat sentiment, toată ziua la muncă stau la calculator, făcînd diferite; ajung acasă şi pornesc calculatorul propriu, din reflex, pornesc şi messengeru, tot din reflex, pornesc şi mozilla, lasă-l să fie, poate mă interesează ceva, cam aşa se întîmplă de la o vreme.

Astăzi am încercat un program flexibil, cu mai multe diverse. Am urmărit ştirile, că de mult timp nu mai ştiam ce se vehiculează prin audiovizual, am văzut şi un serial necunoscut, de pe tv, mă apucam să citesc o carte pe care o păstrez pentru ratb, dar la care am renunţat să citesc, pentru că adorm în autobus citind.

Toate bune, pînă la momentul în care mă sună un prieten, care nu prea avea credit pe telefon şi urma să mă întrebe nişte amănunte tehnice despre alt prieten, şi îmi zice: intră te rog pe mess că vreau să vorbesc ceva cu tine.

De atunci tot îmi găsesc ceva de făcut la calculator. Mare dependenţă.

OUI BA DA LA GLUJ

Spectacolul în care joacă şi un prieten prea bun de al meu, Oui Ba Da, spectacol de coregrafie, sau teatru dans cum vor alţii să zică, a ajuns şi la Cluj.
E un spectacol despre pămînturile pe care trăim, despre neamul care îl populează, spune o poveste despre cum sunt oamenii şi cum este societatea. Cred că este mai mult decât un spectacol în care: "provocând emotie si placerea de a admira arta expresiva a dansului, pe melodii de suflet, pentru oricine", cum scria cineva pe artline, pentru mine spune o poveste, cum spunea şi Arcadie Rusu (prietenul care participă la armonia spectacolului): "o poveste despre meschinăriile şi iubirile noastre, a celor români", citândul din memoria mea.
Spectacolul a pornit în turneu sâmbătă, înncepînd cu Constanţa, urma Iaşi, Cluj şi Timişoara, acum a ajuns la Cluj. Pentru cei care au ocazia, eu spun că merită aplaudat şi înţeles. O să revină şi la Bucureşti, de obicei se joacă la Teatrul de Comedie, cumpăraţi bilete pentru că merită.

Puterea de a fi Dement

Dacă poţi să fii dement, sau să arăţi ca unul, măcar pentru cîteva minute, atunci priveşte-l pe individul din filmuleţ, se poate să vezi un concurent serios. E prea dement pentru vîrsta lui :).

I Love Horror, We Love Horror

Vreu vampiri şi alienşi, un festival de film horror ar merge tare bine în România, dacă tot povestea cu Dracula de aici a pornit, hai la horrorstival Băi.

Jedi Mania concurează cu Prostia

Urmărind acum cîteva ore un filmuleţ, postat de Spio pe blogul lui, mi-am adus aminte de o ştire uimitoare despre mania pentru filmele Star Wars, care ajunsese la un grad sporit de prostie.

În Australia, după un recensămînt, când oamenii au fost întrebaţi diferite amănunte, pentru a efectua o evidenţă statistică a evoluţiei percepţiei asupra lucrurilor şi a stilului de viaţă, au fost întrebaţi şi ce religie au. Răspunsul a fost surprinzător (toate astea se întîmplau în 2002, cine ştie la ce cifre s-a ajuns acum), unul din 270 de australieni s-a declarat Cavaler Jedi, da, este vorba despre ordinul din filmele SF Star Wars. Dacă ne luăm după populaţia Australiei, cam 70000 de indivizi s-au declarat adepţi ai religiei Jedi.
Paradox, o religie care nici nu există, măcar unii îşi fac scripturi şi corani, dar ăştia chiar au impresia că trăiesc în viitor, bazându-se pe testamentul lui Lucas.

Prostia place

Heather Whitestone din Alabama, uimeşte lumea şi cîştigă concursul de frumuseţe miss America în 1995 cu următoarea frază :

Întrebată: "If you could live forever, would you and why?"

Răspunde: "I would not live forever, because we should not

Live forever, because if we were supposed to live forever,

Then we would live forever, but we cannot live forever,

Which is why I would not live forever,"

eu tot aş fi votat-o.